La un moment dat in viata mea am cochetat si eu cu o multinationala.
Cea mai proasta idee avuta vreodata! Da' bun, asta trebuie citit la concluzii! :)
Deci eu, ca un angajat constiincios la o firma relativ mica ma gandeam ca intr-o multinationala voi invata cat in zece vieti si astfel voi avea ocazia sa imi ''incununez cariera''. Cu gandul asta m-am prezentat la ora 8 la noul loc de munca. Hahahahaha! pe la 8 si 7 minute imi trecuse ! Ba chiar aveam o stare de greata! Probail stiti deja ca baietii in gasca lor, unde se simt mai barbati ca niciodata se adreseaza unii altora pe numele de familie..... adica nu zici *serbus ioane ce mai faci?* tre' musai sa zici * se' popescule, ce faci mah?* Exact asa am fost si eu intampinata de ''superioara'' mea ( cred ca doar la nr de kilograme imi era superioara ca in rest putea concura doar cu o meduza) : * neatza, popeasca sunt* Deci starea de greata era justificata, ofof si eu care speram ca greturile vin de la altceva! In urmatoarele 6 minute de discutii am ajuns la concluzia ca *incompetenta* este la rang de mare arta si ca a fi ''superior ierarhic'' nu necesita multa substanta cenusie decat niste tocuri bine infipte in cadavre. Am supravietuit cumva primelor zile in sensul ca m-am abtinut din rasputeri sa nu zic nimic si chiar incepusem sa zic *Tatal nostru* in gand nu de alta dar daca era sa imi iasa porumbelu pe gura macar sa fie o rugaciune si nu ploaia de injuraturi ce imi statea sub limba! Dar asta a fost in primele zile... ca evident porumbelu s-a zbatut pana a reusit sa evadeze..... Mamaaaaaaaa si cand a evadat.... numa sa te tii! Da cine mai putea sa il prinda? Mai ales ca; constatasem ca superioara asta a mea vorbea 5 limbi straine, pe toate cu ajutorul ''gugal transleit'' si a Bunului Dumnezeu care nu lasa sa ii cada netu'! Doar ca mai era si Sfantu Petru prin preajma care se mai juca cu curentu' , distractie ce sa mai!! Si uite asa in urechile mele auzeam toata ziua '' du iu spic inglis? ok, atunci ci daviamo una scarica , just a secand, (word word word ?????) sou ies, ai nid tu loud, hev iu car?!'' De multe ori radeam atata de bine incat , cand se uita la mine intrebator cu ochii ei de caprioara ii spuneam ca citesc bancuri! Am rezistat eroic in aceasta postura timp de 42 de zile lucratoare dupa care am simtit nevoia sa formulez o cerere de demisie la zi. Oooooofffff si cat talent am irosit!!!
P.S. La inmanarea cererii de demisie i-am comunicat sefei de la resurse umane ca '' postura de secretara pentru o persoana care nu cunoaste nici macar 5 % din ceea ce presupune fisa propriului ei post, pentru mine este o risipa de talent''
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu