Prima iubire....

         In viata, iubim de mai multe ori, in mai multe feluri. Felul in care noi suntem ca oameni (personalitate, comportament, gandire) nu este altceva decat suma intamplarilor, oamenilor si sentimentelor din viata noastra. Tu esti un puzzle. Fiecare intamplare, om ,sentiment este o piesa din tine iar tu azi esti puzzle-ul,  complet sau cu “piese”lipsa…

         Despre prima iubire se spune ca nu se uita niciodata. Si asta e adevarat, daca prin “prima iubire“ nu se intelege neaparat primul partener. Prima iubire este simtita cu o intensitate maxima si asta nu pentru ca este “prima” ci pentru ca sentimentele sunt sincere, necenzurate si nu sunt trecute prin filtrul mintii. Cand intervine mintea, sentimentele se “diminueaza” si pe lista de “conteaza”se adauga si alte lucruri care sa satisfaca nevoi de tot felul : confort, siguranta, aspect etc. Cred ca tocmai din acest motiv oamenii se casatoresc rareori cu prima iubire. La 18 ani ai o lista de dorinte pe care vrei sa o bifezi, la 20 de ani alta si tot asa. Cu fiecare an care trece, la lista ta de dorinte se adauga diverse lucruri. Fiecare intamplare din viata ta isi pune amprenta pe sentimentele tale asa ca ajungi sa *analizezi ce simti* nu doar *sa simti*.

Cred ca cea mai mare greseala pe care o fac oamenii este sa analizeze prea mult, prea adanc, prea fara rost.  Cu cat analizezi mai mult o situatie cu atat vei constata ca are mai multe solutii decat iti doresti. Pentru ca nu intotdeauna iti doresti prea multe solutii. Eu personal , am luat cele  mai bune decizii sub impulsul momentului. Of, da! Au fost a naibii de bune! In schimb, cand am intors situatia pe toate partile si am gasit n solutii, evident ca am aplicat-o pe cea mai proasta dintre ele. Mintea iti joaca feste , inima niciodata. Pacat ca am invatat asta prea tarziu. 

          Azi, pastrez prima iubire intr-un colt de suflet!